jump to navigation

Concurs interactiv October 5, 2006

Posted by Catalin Zorzini in film.
Tags:
trackback

Asa cum Heraclit spunea ca nu te poti scufunda de doua ori in apele aceluiasi rau, haideti sa incercam sa ne scufundam in urma cu 16 ani, pentru a afla daca a fost… sau nu a fost revolutie la noi in oras.
~Jderescu

Spune-ne intr-un comenatariu ce faceai pe 22 decembrie ’89 la 12:08.
Trageai sforile? Trageai jaluzelele? Trageai cu urechea? Trageai?
Cele mai originale comentarii vor aparea in urmatorul numar al Time Out Bucuresti, intru-un feature scris in totalitate online.
In plus, primesti abonamente la TOB, bilete la A fost sau n-a fost si tricouri oficiale ale filmului!

Advertisements

Comments»

1. marius ionescu - September 26, 2006

Pe scurt! era intr-o zi de vineri, cind programul televiziunii oficiale incepea la ora 19, dar ziarul Scinteia, aparut dimineata la ora 6, ne informa ca vom avea un telejurnal si la ora 13. Acel telejurnal cu Mircea Dinescu: Am Invins!!! Verificati daca puteti Scinteia din acea dimineata, iar misterul Revolutiei este rezolvat.

2. bornedbored - September 26, 2006

Trăgeam mîţa de coadă. Aveam 13 ani pe vremea aia. Îmi amintesc doar vechiul televizor Snagov, pe lămpi, alb-negru, care ne-a adus în casă şi în suflet vestea. Era o linişte mormîntală în tot satul. Am tras şi cu urechea. Nimic. La o zi sau două după asta am asistat cu gura căscată la măcelărirea autostrazii Bucureşti-Piteşti de către o divizie de tancuri grele. Ştiam deja, televizorul ne anunţase: Armata e cu noi!
Cu ei a fost!

3. andrei - September 26, 2006

Nu stiu ce poti face cand ai 6 ani si e Revolutie. Poate sa rupi paginile cu Ceausescu din abecedarul cu care urma sa intri in 90 in clasa I si sa le arunci peste balcon (in cazul in care parintii il cumparasera din vreme si-l pusesera bine alaturi de penarul si culorile chinezesti), sa te gandesti ca esti si tu erou in felul tau din moment ce s-a intamplat o gaura in geam la etajul 7 cat timp n-a fost nimeni acasa, sa te bucuri ca e palpitant si minunat ca se intampla toate lucrurile astea in vremurile tale, mai ales pentru ca in felul asta poti sa vezi ceva, orice la televizor. Eu asta am facut.

4. Cristina O - September 27, 2006

La Revolutie aveam 5 ani si 6 luni..destul de putin ca sa pot intelege ce se intampla. In mintea mea de copil pricepeam ca s-a terminat cu Ceausescu si imi parea extrem de rau pentru ca il auzisem cum spunea ca o sa avem lapte si ceai in cofetarii. Credeam ca ceea ce se intampla este rau..iar noaptea nu puteam dormi de frica..auzeam cum se tragea de prin prejur.. Asta e tot ce-mi aduc aminte.Acum sunt bucuroasa ca am trait acest moment .

5. patricia - September 27, 2006

La mine a fost burlesc… La noi pe scara, de Revolutie, toti locatarii faceau pe rand de garda – sa ne apere de securisti si de armata. Imi amintesc ca tatal meu si-a luat ramas bun inainte de a cobori mpreuna cu vecinul de palier – amandoi aparau scara si tara cu cate un facalet 🙂

6. 1vet4pet - September 27, 2006

jucam badminton pe ulita, de altfel mi-am si rupt racheta in ziua aia intr-un acces de furie. imi amintesc ca a fost o iarna fara zapada, era ingrozitor de cald pentru luna decembrie. aveam 13 ani, aveam habar cat de cat despre ce se intimpla atunci in sensul ca il uram pe Ceausescu si visam la un mute de guma de mestecat si unul de portocale. In zilele alea tata ne-a certat pe mine si pe sor’mea ca ascultam muzica disco in timp ce mureau oameni la Timisoara. Asta ne-a durut. Eram copii, eram proaste dar in 22 decembrie dupa partida de badminton si transmisiunea in direct am fugit cu var’meu si am spart biblioteca oraseneasca de unde am aruncat pe fereastra cartile cu omagii si congrese. Si le-am dat foc. Pe urma am inceput sa asteptam impreuna cu restul satenilor venirea (conform zvonului, si mama cate zvonuri au mai fost zilele alea..) teroristilor cu trenul personal. Ca sa ne otraveasca bazinul de alimentare cu apa al orasului. Dupa aia, pai a fost la televizor “Ringul” cu / de Sergiu Nicolaescu. Ultima amintire: stiu ca am notat in jurnal cu litere colorate, stelute si alte briz briz-uri “A cazut Ceausescu”.

7. claudiu - September 27, 2006

La ora aceea tocmai ma intorceam acasa, dupa o noapte fierbinte ;). Aveam 20 de ani. O tempora! Eram in tramvai si in momentul cand am trecut prin dreptul Consiliului Judetean, am observat o mare de oameni navalind in incinta. Era clar ca e groasa. M-am grabit spre casa, de unde impreuna cu fratele meu, am plecat sa o luam pe surioara noastra de la gradinita. Din acel moment, am stat cuminte in casa, cu ochii pe televizor, incercand sa-mi dau seama cine cu cine se lupta. Am inteles mult mai tarziu…..

8. simona - September 28, 2006

aveam 13 ani si tocmai fuseseram expediati dintr-o tabara de matematica pe motiv ca ceva necurat se intampla in oras – piatra neamt. m-am bucurat teribil pentru ca in felul asta scapam de testul final (ori eu n-aveam nici in clin, nici in maneca cu matematica; habar n-am de ce m-au trimis ai mei acolo…). pe drum discutam cu colegele mele despre ce auzisem la Europa Libera zicandu-se pe zeama lui Ceausescu intr-o noapte (ascultasem la aparatul Gloria al lu’ taica-miu; pe scala cu frecvente a dreptunghiului ala masiv si inestetic erau insemnate cu buline rosii frecventele “capitale”). Imi amintesc si acum citatul minim, poate si el un pic ajustat: “….Nicolae si Elena Ceausescu calcand pe cadavre……”. Stiu ca atunci cand auzisem asta mi-a inghetat sangele in vine, dupa care m-a apucat brusc o sfanta manie proletara: “cum de au idiotii astia curajul sa loveasca in tatutul nostru?” Pe drumul spre gara, aducandu-mi aminte de reactia de atunci, incepuse sa-mi incolteasca totusi o farama de indoiala in inima…Am ajuns acasa fara valiza – ramasese pe peron intr-un context demn de un film cu personaje de rasu’-plansu’. Acum ma gandesc la asta ca la ceva simbolic, ca la o dezbarare de trecut. Dar, e doar o speculatie tarzie…

9. delacelfaralocdeparcare - September 28, 2006

eram in armata, eram incadratul regimului.

la ora 12:08 incarcam o arma pt prima oara in viata mea cu 30 de gloante si mai aveam vreo cateva cutii cu sute de gloante, atarnau foarte greu …

and so on
delacelfaralocdeparcare

p.s. evenimentele din acest mesaj sunt fictiune si s-au bazat pe
intamplari adevarate

10. Daria - September 28, 2006

avand in vedere ca aveam 1 an, 7 luni si 3 zile, mi-e imposibil sa-mi amintesc, dar mai mult ca sigur mancam, era ocupatia mea numarul 1 in copilarie.

11. Roxana - September 28, 2006

Era prima vacanta, premiu pentru sapte ani de acasa albi-ca- zapada si un trimestru cadrilat. La ora aceea eram la bunici, la Slatina, aveam 12 papusi sub masa acoperita cu o patura si transformata in cort si 8 centimetri in plus, ca inaltime, fata de copiii de varsta mea. Imi doream cravata si sufeream ca nu fusesem selectionata cu cateva saptamani in urma sa-i ofer flori doamnei Elena Ceausescu, la Scornicesti, pentru ca aveam dintii strambi. Revolutia a venit mult mai tarziu la mine, peste 12 ani si 8 luni, cand am inceput sa prefer “cartile albe” celor colorate si sa ma indoiesc de obiectivitatea istoriei, fie ea chiar traita.

12. Revoluţie sau mişculaţie? « bornedbored - September 28, 2006

[…] Cu ocazia postului precedent am inaugurat o noua categorie (GuraLumii) sub care voi posta nu despre bloguri ci doar despre anumite posturi de pe oareşcare bloguri. Iată un post care merită, zic eu, atenţia voastră. Spune-ne intr-un comenatariu ce faceai pe 22 decembrie ‘89 la 12:08. Trageai sforile? Trageai jaluzelele? Trageai cu urechea? Trageai? […]

13. Iepurasul Emerson - September 28, 2006

La ora 12:08 studiam foarte concentrat formele ciudate pe care urmele de tencuiala cazuta de pe tavan mi le oferea. Zgomote si voci dinamice imi treceau des pe langa urechi fara insa sa ma influenteze. Tensiunea coplesitoare din casa bunicilor nu se facea deloc prezenta in universul personal. Aveam 2 luni si 27 de zile. Eram in apartamentul bunicilor de pe bd. Mosilor intins pe o masuta aproape de televizor. Mult mai tarziu aveam sa aflu de ce fusesem numit “copil al revolutiei” si de ce apartineam “noii generatii”. Mult mai tarziu aveam sa ma informez, sa studiez si sa judec intimplarile din acea zi si intreaga perioada ce a cauzat revolutia. Pe 22 decembrie 1989 la ora 12:08 insa, descoperisem importanta si vitala existenta a degetelor mele de la picioare. Nicolae Ceausescu era inca un detaliu de neinteles si fara importanta.

14. Soimii Patriei Remix « Time Out Bucuresti Blog - September 29, 2006

[…] Cezar Zar ne-a trimis acest filmulet, legat de de concursul interactiv Tu ce faceai la 12:08? […]

15. deci - September 29, 2006

fiind ziua unei colege, any, cu y, si aia avind oarece pozitie prin oras, ne-a dus la vivariu–unde se organiza, seara, video si discoteca–sa bem suc, sa mincam prajituri si sa dansam pe maical, richi e poveri si phil collins, cu frica ca ni se scoala cucu daca stingem fata putin mai tare in brate la un luz fortat si se lipeste cu titucile de noi. fiind in clasa a 8-a, ne-a dus dimineata, asa ca spre prinz ne intorceam acasa. traversind centrul si neavind nimic mai bun de facut, am intrat prin magazine, unde am auzit ceva ciudat la radio.

milea, cine dracu-i asta? dictatorul a fugit, sintem liberi. ma, ce ma-sa? e piesa de teatru? celulare, sa sunam la parinti, din parti, telefoanele cu fise aveau toate magneti si bureti in ele. eram total in ceata. bun. dupa 2-3 librarii, alimentare si magazine de pantofi si multe fete de oameni speriati ne cam bighidim despre ce-i vorba.

am plutit mai departe spre casa de parca eram intr-un film american cu full-contact si breakdance. “o sa ne radem pe laterale ca aia din vest!”, “o sa avem blugi levi’s, camasa tunica si adidasi gheata, cu scai in loc de sireturi”, “o sa vedem michael jackson si mili vanili la televizor”.

ajung acasa, sun pe mama, imi zice sa nu ies din casa, sun un vecin, ala ia oala de inghetata de casa si vine la mine, unde ne uitam la televizorul diamant 220 pina vin parintii acasa.

orasul era bacau. pierderi minore, 2-3 soldati beti care s-au impuscat intre ei, un idiot cazut de pe primarie in culmea extazului si cam atit. si securistul blocului flegamat de dizidentul intelectual si betiv al blocului, cam la 2 zile dupa.

16. ion - September 29, 2006

dureros… cata bataie am mincat in ziua aia… intrucat eu, frati-miu si inca vreo zece flacai leat cu noi (~13 ani) am uitat sa mai venim acasa de pe un deal, unde intretineam de ore bune un foc “de tabara” din “gume de tractor”. murdari de scrum si bine-urecheati, am ajuns intr-un final acasa. in camera de dinainte, cateva batrane din sat se stransesera si plingeau cuminti in fata televizorului. …cand am revenit din vacanta am mai prins cateva tancuri parcate neglijent prin centru. …nasol cu temele.

17. anca - September 30, 2006

urlam la mama in brate

18. tobb - September 30, 2006

Foarte interesante declaratiile de pana acum, mai ales cele apartinand lui Marius, Andrei, Bornedbored, Patriciei, Roxanei sau lui Claudiu, care se pot considera deja posesori ai tricourilor “A fost sau n-a fost?” si intra in cursa pt abonamente si bilete la film.
Se pare, totusi, ca vizitatorii trecuti de 25 de ani nu au chef de vorba. Sparge cineva gheata?

19. marius andrei - September 30, 2006

Experienta mea nu e chiar atat de amuzanta. Defapt, nu e a mea, e a tatalui meu, dar el nu intra pe net, asa ca…
La noi in scara (locuim intr-un bloc de 8 etaje din Drumul Taberei), cand a inceput nebunia cu teroristii si cu zgomotul, s-a petrecut ceva foarte interesant.
In tot acel infernal spectacol de sunet si lumini, de undeva de la etajul 5 se auzeau si se vedeau focuri de arma, sacadat si puternic, ca mitralierele din filme. Asta era senzatia mea si, in continuare, intamplarea mi se pare la fel de terifianta.
Tatal meu si inca doi vecini, in tipetele celorlalti care nu vroiau sa ii lase, au dat buzna in apartamentul cu pricina, inarmati cu tot felul de improvizatii pentru a imobiliza teroristul sau – Doamne fereste! – teroristii!
Si?
Surpriza: au gasit un dispozitiv artizanal construit dintr-un soi de lanterna care lumina intrerupt si o alta componenta care facea zgomotul aferent!
Dupa cateva saptamani, s-a desoperit ca astfel de gadgeturi erau instalate in sute de locatii din bucuresti si nu numai.
Cam putin s-a scris despre chestia asta in presa!

20. iulia - September 30, 2006

hmm…nu stiu ce as fi putut face eu atat de interesant….sora mea se plimba in burta mamei la revolutie….eu….inca nici nu ma nascusem….asteptam cu nerabdare momentul….poate m’am nascut special in ‘90, ca sa nu prind nici un pic din vremea ,,lui’’…ce a fost, a fost….poate a fost mai bine …sau poate a fost mai rau….nu pot sa imi dau seama….nimeni nu ma lamureste…si inca nu am informatiile necesare pt a’mi forma singura o parere….auzi d ceausescu,auzi de cozi interminabile la carne…altii il lauda pentru ce a construit…atunci eram un nimic….sau poate doar o bucata din vid…sau una din miile idei ale lui Dumnezeu…dar asta eram atunci…acum sunt doar un om…cu intrebari…nelamuriri…si o mie de idei..si ganduri…cine ma poate ajuta?…

21. stefantalpalaru - October 2, 2006

Aveam 9 ani şi stăteam la coadă la tacâmuri împreună cu mama şi sora mai mică. Era o coadă imensă, pe 4-5 rânduri, lungă de vreo 10m, cu oameni înghesuiţi şi împrumuturi de copii pentru suplimentarea raţiei. La un moment dat, când mama ajunsese pe la jumătate, apare tata alergând cu mesajul “hai acasă că-i revoluţie!”. Cum în Constanţa revoluţia a fost doar la televizor ăsta a fost tot contactul cu cea mai spectaculoasă lovitură de stat din Europa centrală şi de est.

22. la tatzi ni greu - October 2, 2006

In minutul acela, dar si in minutele de dinainte si in multe minute care au urmat, nu intelegeam.
Nu intelegeam de ce se bucurau ai mei.
Nu intelegeam de ce luasem bataie pentru ca ma intorsesem cu o zi inainte singur, fara sa-mi astept bunicul, de la clubul de ping-pong prin orasul care fremata.
Nu intelegeam la cei sapte ani ai mei de ce mi se spunea ca pot sa arunc cravata aceea rosie pe care abia o primisem.
Nu intelegeam ce legatura avea ce vedeam la televizor cu ce ascultase mama la Europa Libera despre Timisoara.
Nu intelegeam de ce nu ma mai baga nimeni in seama – ce putea fi mai important decat mine?
Multe nu intelegeam…

23. Darius - October 2, 2006

Eram prea mic să-mi amintesc, da’ nu m-am putut abţine: formularea întrebării este absolut genială!

24. Ciprian Gavriliu - October 2, 2006

Aveam vreo 5 ani si ma jucam cu o papiota in care infipsesem ace incercand sa o transform intr-un miriapod textil. Priveam la televizor ce se intampla, reactia tatalui si a bunicului meu si ma incerca in acelasi timp o umbra de regret pentru Ceausescu si epoca apusa. Mai stiu ca am vizitat la cateva luni Bucurestiul si imi strecuram degetele prin gaurile lasate de gloante prin portile de fier ale caselor din juriul televiziunii.

25. Vlad Volintiru - October 3, 2006

Era iarna. Pasarile plecasera in tarile calatoare, iar o liniste tacuta se lasa peste sat. Noaptea se apropia incet, cu pasi de vata.

Era vacanta de iarna. Cu o zi inainte mama m-a adus de la bunica de o aripa, tacuti. Stiam ca era necajita. Stiam, dar putin imi pasa mie. Stiam ca e rau, ca e greu, ca e frig, ca asculta radio seara tarziu, ca sa auda ca e rau, si cat de rau e mai exact. De parca asta schimba ceva.

Inainte sa plece i-a povestit lui bunicu ce a vazut la televizor. Ca e groasa de data asta. Ca sigur se intample ceva.

Nu vedeam sa se intample nimic.

A doua zi m-am bucurat cand l-am gasit pe tata acasa. Ma plictiseam singur si afara era prea urat ca sa ies. Urat nu ca ningea sau batea vantul cu zapada sa nu ma lase sa ies; urat ca era gri si rece si nu era nimeni afara sa ma joc. Simteam aerul gri inghetat uscat. Mai bine stau in casa cu tata. Si-a luat concediu azi. Stau cu el mai bine ca imi unge unt pe paine ca eu dau pe jos si se supara mama pe mine.

Stateam in sufragerie intins pe varfuri uitandu-ma in biblioteca; ce carte sa iau? Ce carte sa iau azi?

“Gata!”. Tata. A strigat din bucatarie. Tata nu urla niciodata. Nu asa. Mi-a batut inima mai tare si am simtit.

“A fugit Ceausescu! A fugit in China.” Trece pe langa mine vijelie si da drumul la televizor. Acum sta si asteapta sa se incalzeasca. Trebuie sa astepti sa se incalzeasca intai. Asa e al nostru.

Am simtit. In momentul ala cand mi-a batut inima mai repede am simtit ca acum s-a schimbat totul, acolo, in fata bibliotecii, ca am scapat, ca va urma altceva, ne vom uita la televizor, vom avea ambalaje colorate, mama va discuta politica ore intregi cu bunicul, ca tata ne va lua cola, ca mama va aduce banane, ca o sa dea desene, ca o sa am mai seturi noi de surprize turbo de schimbat, poate alte surprize, nu turbo, am simtit ca inima imi batea mai tare si ca un val mare mare trece peste mine si chiar peste tata care e inalt asa totusi, peste bloc chiar, si voi avea titluri noi in biblioteca la care sa ma uit inaltandu-ma pe varfuri, si tricou cu animale, si am simtit pe limba guma noua, mentolata, mentolata rau, piperata, care tine mult pana trebuie sa o scuipi ca te cheama la masa, am simtit gustul sperantei in bataia de inima mai puternica, in agitatia lui tata, in radioul dat mai tare ca intotdeauna.

Am luat pana la urma ‘Agonie si extaz’ de Irving Stone. Mi-a placut titlul. Verde pe negru. Si azi imi place combinatia. Stiam ca nu o sa o inteleg. dar speram ca acum s-a schimbat totul si poate o sa o inteleg si o sa imi placa. Doar de acum s-a schimbat totul.

Mai tarziu tata a iesit si s-a intors cu un cartus tras. Era vineri. Ce bine, maine e sambata si am ce sa pun pe etajera langa zarurile verzi.

Nu m-am ofticat ca nu am inteles nimic din Irving. Oricum a fost program la televizor pana tarziu.

A doua zi a fost sambata, si programul tv nu s-a mai oprit de atunci.

26. pesimistuldinferentari - October 3, 2006

Ce faceam atunci este doar amintire…eram mic…eram un tanc…de cativa anisori…si principala okupatie era de a ne juca, deci nu este foarte greu de dedus ce facem atunci, probabil ma jucam,probabil dormeam…probabil nu faceam nimic.
Acum ca am lamurit aceasta intrebare….haide sa ne gandim ce am fi facut atunci daca eram un pik mai mari…? Daca ar fi sa ne intoarcem inapoi…am face acelasi lucru, numai ca in postura de a fi adulti si a putea schimba ceva , oare ce am face acum ? …….am iesi sa murim pe strada pentru a avea ce avem acum….??? sau ….oare a meritat sa moara atatia oameni …pentru ce trebuie sa suportam acum….??? sau……ce am facut atunci….am facut cum trebuia …sau am facut doar pentru a o face….???

27. ioana - October 5, 2006

Mancam portocale. Chiar aia mancam. Il asteptam pe Mos Craciun. Si a venit.

28. eM - October 5, 2006

Pe 22 dec 89 la 12:08 eram sigur in bucatarie. Stateam intr-o camera si o bucatarie toti. Multi. Si a venit unchiu-mio plin de noroi. Mama tocmai ma pusese sa spal ninoleumul. Si pe asta l-a lasat sa intre cu bocancii plini de mazga in casa. Nu intelegeam nimic. Apoi am auzit niste avioane. Faceau zgomot mare …poate pentru ca orasul Sighisoara e foarte mic.
Si a venit si un prieten de-a lu’ unchiu-mio dup-aia. Si ne-am uitat la televizor. Am mancat bomboane de pom si tata a baut mult vin.

29. tobb - October 6, 2006

Primul val de castigatori:
Marius Ionescu, Cristina O, 1vet4pet, La tatzi ni greu, Vlad Volintiru.
Premiul: cate o invitatie la “A fost sau n-a fost?”, duminica la ora 6 la Cinema Movieplex si cecl mai nou numar al revistei.
Castigatorii sunt rugati sa trimita un email (de pe adresa lasata cand au facut comenatriul) pe adresa tobb@timeoutbucuresti.ro, in care sa specifice numele intreg si un nr de telefon.

30. corinuta - November 15, 2006

nu mai tin minte cronologia exacta a evenimentelor. in decembrie 89 aveam doispe ani jumate si stiu ca mamaie si tataie mi se pareau inca de pe atunci batrani, cu toate ca aveau 60 de ani si-un pic si inca ani buni in fata. Batrani pentru ca ei isi vedeau deja sfarsitul aproape si deseori se intrebau daca o sa prinda ziua in care ceausescu o sa moara de batranete si o sa vina alte timpuri mai bune… mda, sunt un pic amara… timpuri mai bune, depinde in ce sens. in familie nimeni nu-l regreta pe raposatul, bunicii il blestemau in mod frecvent de genul “lua-l-ar sa-l ia, sa ne scapam de el!” sau la modul hopeless, oftand : “nu-l mai ia odata sa ne scapam de el !”
dar revenind la zilele revolutiei… Eram la mamaie, jucandu-ma pe jos cu te-miri-ce, ca mai toti copiii comunisti, o jucarea din plastic reciclat, un ghem sau o papusa jigarata pe care o imbracam si-o dezbracam de nu-stiu-cate ori pe zi. aparatul de radio era ca de obicei in priza, sa ne tina de urat. eram singura in casa, cautand ceva pe sub pat, cand deodata la radio s-a petrecut ceva ciudat, emisiunea s-a intrerupt dar cred ca nu asta a fost ceea ce m-a interpelat.
am ramas masca cand am auzit la radio ceva nemaiauzit pana atunci : cineva a pomenit numele lui DUMNEZEU !!!! Cum e posibil ??? era ceva de genul : dumnezeu e cu noi, sau d-zeu ne-a auzit, ne-ajutat…am intrat in radio… “M’maieeeeeeeeeeeeee !!!! T’taieeeeeeeeeeeee!!!! Veniti repedeeeeeeee!!!” … Nimic altceva din ziua respectiva. nu mai tin minte…

in rest imi aduc si eu aminte de filmul “Ringul”, cu Nicolaescu, seara, care mi se pare ca a fost intrerupt in toiul actiunii spre marele meu regret… de o parodie sau mai binezis o gluma buna cand ne-au prezentat 4 rochii in loc de rocky4….
si revolutia cu oamenii la televizor scandand: “ceausescu anul nou/il va face in cavou ! ”
acum traiesc in strainatate si aici oamenii isi aduc aminte mai ales de sfarsitul tragic al lui ceausescu. Cand ma intreaba le spun doar ca la doispe ani jumate as fi fost in stare sa apas pe tragaci fara cea mai mica urma de indoiala. daca am timp si sunt dispusi sa asculte mai povestesc si cozile la lapte la 4 dimineata (la 5 nu mai era nimic!), la carne, unt, cartela pt paine, ulei, zahar…. Bucuria cand mos “Gerila” ne aducea PORTOCALE de craciun, si ca multa vreme n-am stiut ce gust au bananele…


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: