jump to navigation

{ro} “Lampa cu caciula” – scurtmetrajul castigator la Sundance! January 28, 2007

Posted by Catalin Zorzini in film, ro.
trackback

[blip.tv ?posts_id=143148&dest=7925]
Radu Jude, singurul roman selectat vreodata in competitia de la Sundance, a obtinut premiul cel mare pentru scurt metraj in competitia internationala.
Lampa cu Caciula
, scenariul Florin Lazarescu, regia Radu Jude, produs de Hifilm / Ada Solomon este unul dintre cele 71 de scurt metraje selectate in competitia de la Sundance dintr-un numar de 4.400 de filme.
Acest film a mai castigat marele premiu la Festivalul de la Bilbao, marele premiu pentru scurtmetraj la Festivalul de la Montpellier, premiul pentru cel mai bun scurtmetraj la Trieste, marele premiu Dakino si premiul pentru cel mai bun scurt metraj la festivalul producatorilor independenti de la Constanta.

Update: Premiul de la Sundance si premiul de la Bilbao califica filmul in cursa Oscarurilor pentru scurtmetraj, deci “Lampa cu Caciula” devine dublu nominalizat la Oscarurile pentru scurt metraj.
PS: Proiectele viitoare ale regizorului Radu Jude – scurt metrajele “Testimonial” (scris de Augustina Stanciu si Radu Jude) si “Poveste de Craciun” (scris de Florin Lazarescu) si lung metrajul de debut – “Principii de Viata” (scris de Razvan Radulescu si Alex Baciu) nu au obtinut finantare in urma concursului de proiecte CNC din 2006.

Advertisements

Comments»

1. Roza - January 29, 2007

Lampa cu căciulă sau despre mrejele albastre ale televizorului.

Aşteptam cele cîteva ore de program duminical cu furnicături de plăcere. Desene animate, Telenciclopedia, un film seara, erau o promisiune îmbătătoare pentru singura zi liberă din săptămînă. Fireşte, asta dacă nu se întrerupea curentul, sau dacă nu se strica televizorul, ambele evenimente cu probabilitate mare. Cînd se strîngea imaginea dintr-o dată, într-o dunga subţire, sau cînd jumătate din ecran se făcea negru, sau cînd fix în mijloc apărea un punct negru care se marea ameninţător, mă apuca o durere in stomac. Astea erau semnele agoniei. Totuşi, salvarea nu venea de departe – daca era de la lămpi, venea nenea Leu de la cîteva blocuri distanţă, şi repara « artistu’».

Ce te faci insa daca eşti la ţară, si pînă la nea Bichescu reparatorul ai de mers o bucată prin noroaie, pe cîmp, p’ormă poate prinzi rata, poate un autostop… Păi ce sa faci, cînd te trezeste in zori ăla micu bîzîind că la şase e nu ştiu ce şi că e musai să vadă…te duci, ca un Thată ce eşti!
Deh, unii se duc să-şi susţină odraslele la meciurile de base-ball, si uite aşa se creează o frumoasă relaţie tată-fiu . Alţii, pun mîna pe o pătura cu carouri, pun « artistu » înăuntru, si uite aşa, tatăl la un capăt al hamacului cu carouri şi fiul la celălalt, leagănă televizorul pînă la nea Bichescu. Călătoria lor prin ploaie, peste smîrcuri, cu moaştele televizorului înfofolite în pătura e înduioşătoare, iar pentru criticii de film cu pretenţii, vom spune că e de-a dreptul iniţiatică.
Dar sa revenim la acţiune, nea Bichescu înlocuieşte lampa in rabla venita de peste smîrcuri, ăla micu’ nu mai bîzîie, porneste cu tac’su înapoi acasă, unde hardughia, odată băgata in priză va reuşi (după ceva emoţii, plus intervenţia tatălui asupra Sigiliului lui Bichescu) să reverse in penumbră, irizările albastre ale ecranului alb – negru, şi magia inefabilă a cuvintelor rostite cadenţat la Telenciclopedia…

Ce ne-a plăcut : Ploaia, smîrcurile, pantofii luaţi in plasă si încălţaţi în autobuz (ca să pară şi ei mai de Doamne-ajută odată ajunşi in oraş), tatăl – erou care găseşte de toate – o lampă noua la nea cutare de lîngă cimitir, ca s-o înlocuiască nea Bichescu ăsta, Sigiliul Lui Nea Bichescu Marele Reparator pus pe capacul televizorului, oamenii cam din topor – dar comportîndu-se ca oameni, toate astea amestecă pulbere de aur in noroiul general. Ne-a mai plăcut ritmul filmului.

Ce nu ne-a plăcut : Injurăturile cu care tatăl îşi blagosloveşte băiatul ni s-au oprit in gît. Nu din pudibonderie, da’ parcă nu se lipeau. Da, era obosit tatăl, cheltuise bani pe reparaţii, şi uite că, vrînd să-l care de unu singur, l-a scăpat aşa reparat pe jos, in zloată, si poate ca toată reparaţia e in zadar. Dar tatăl pe care filmul îl arată pînă in acest punct nu părea sa fie in stare sa îşi înjure in aşa un hal băiatul.

2. Roza - January 29, 2007

😉

3. Napalm Death - January 29, 2007

Da’ de cind e obligatoriu ca un cistigator pentru scurte sa ia granturi pentru lungi la CNC? Mai ales cind proiectele respective sint neintersante?

4. matei - January 29, 2007

de unde stii tu ca proiectele au fost neinteresante?

5. Napalm Death - January 29, 2007

poate ca p-asta l-am citit

6. matei - January 29, 2007

ok. baga mare. zi-ne si noua despre ce-i vorba.

7. matei - January 29, 2007

…am uitat sa spun “te rog”.

8. Napalm Death - January 29, 2007

mai catalin, exista lucruri a caror cunoastere te-ar indurera, nu are rost sa-ti povestesc scriptul educativ al lui jude cu radulescu si baciu

9. matei - January 29, 2007

mai sergiule, iti multumesc ca ma menajezi si ca pastrezi durerea doar pentru tine.

10. matei - January 29, 2007

…ai dreptate, e plina romania de ratati din astia care iau niste “premii de nisa” – vorba lui sergiu nicolaescu – pe la Cannes, Berlin, Sundance etc. si-i fac sa sufere pe cinefilii – sau te pomenesti ca esti cineast! – ca tine…

11. Catalin - January 29, 2007

Ok, Napalm, e simplu sa faci niste afirmatii in spatele unui nickname, dar mie imi e si ma isimplu sa te bag la spam ;]
Ori arati ceva “dovezi”, ori te duci frumusel si comentezi in alta parte.

12. Napalm Death - January 29, 2007

Cataline, tata, esti comunist foc. Zi ca faci un topic de slava si glorie si ma abtin eu insumi sa mai postez, dar nu ma apuc acum sa scap inside info pe un blog cu toti amatorii. Haipa.

13. Catalin - January 30, 2007

Napalm -> inside information or not, pe ea te bazai cand ai facut niste afirmatii acuzatoare. Daca ai citit scriptul asta, inseamna ca le-ai citit si pe celelalte, ba chiar poate ai avut vreo legatura cu juriul ?!
Spune-ne macar, fara sa dai dnimic din casa, ce parere ai despre proiectele castigatoare “Supravietuitorul” (continuare a seriei cu comisarul Miclovan) si “Liceenii mileniului III”.
Multumesc

14. matei - January 30, 2007

ok, insiderule, deci esti “cineast”? tu chiar nu pricepi problema: poti sa spui ca lampa… e caca pentru tine. e gustul tau care te reprezinta. filmuletul e aici, il poate vedea toata lumea si fiecare iti da sau nu dreptate. cind insa vii cu veleitati de cunoscator si arunci spirle, ascuns sub un nick, nu poti parea decit penibil. si n-o mai fa pe aferatul. probabil ca te vei muta pe alt forum, ca sa-ti gasesti un rost in viata (oricum sint sigur ca stai cu ochii si aici sa vezi ce reactii ai stirnit). sa ai o viata frumoasa.

15. ste faaan - January 30, 2007

roza, tu nu prea ai prins ideea filmului… 🙂

nu stiu dc faci referire la era comunista cu ore de televizor si curent taiat – actiunea nu prea se petrece atunci, copilul vroia sa se intoarca pana in ora 6 sa vada un film cu Brusli 🙂 ma indoiesc ca nea Nicu dadea pe vremea ceea asemenea filme, defapt nu prea dadea filme mai deloc 🙂 sau poate doar ai avut tu un flashback si ai tinut mortis sa ni-l impartasesti, in cazul acesta imi cer scuze 🙂
si inca o chestie, tatal nu-si injura copilul atunci cand a cazut cu televizorul, injura de nervi asa in general 🙂

mai baga-l o data 🙂

16. Roza - January 31, 2007

@ ste faan – l-am mai băgat odată, şi acuma, fiindcă mi-ai zis :), da, am vazut ca înjură televizorul. De ce fac referire la era comunistă – părerea mea e că filmul ăsta se putea petrece şi pe vremea lu’ nea nicu şi la fel de bine după. ( Mi se pare că detaliile trimit la locuri comune din copilaria …unora ;)… şi nu neapărat la programe tv reale).Mi se pare că indiciile cu privire la epocă sînt amestecate si nu trimit la una anume cu precizie, ce e mai important, na, că ma repet, e relaţia dintre tată şi fiu.
Dar la vizionare, flash backuri si analogii se brodează in jur cu materialul clientului.
Hai să trăieşti !

17. wehaveheaven - February 4, 2007

Mai întâi, o mică observaţie: „Lampa cu căciulă” nu e primul film românesc la Sundance; se-ntâmplă să cunosc îndeaproape situaţia filmului „Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii”, acum vreo doi ani câştigător – între cele patru scenarii de film de prin lume – drept cel mai bun proiect de lung-metraj din Europa. A fost un mic premiu în bani, iar filmul a fost transmis de postul de televiziune NHK din Japonia. E drept, acela a fost primul lung-metraj câştigător, iar cel de faţă e primul scurt-metraj; s-o ţinem tot aşa!
Vreau să spun câteva cuvinte despre film. Poate mai mult în tradiţia scurt-metrajului românesc (decât în cazul lung-metrajelor), totul se termină cu bine. Ţinem foarte mult să meargă televizorul – cu alte cuvinte, filmul convinge – şi el merge, ba chiar programul cu Bruce Lee are să-nceapă mai târziu, deci copilul n-a pierdut nimic. Am început cu finalul, pentru că în cinematografia românească se obişnuieşte (am eu senzaţia că din ‘60 încoace) ca ultima scenă să fie covârşitoare, lovitura de graţie. În schimb, avem parte de un documentar de factură şaptezecistă (probabil, Lucia Mureşan) cu o muzică de sintetizatoare care, de mici copii, ne-a insuflat relaxare şi protecţie.
Procedeul e acelaşi ca pentru „Moartea domnului Lăzărescu”, unde Margareta Pâslaru ne asigură că ce n-am văzut mai departe din spălăturile bătrânului nu poate fi altceva decât mai bine pentru el, odihnă după drumul nebunesc, odihnă ca seara-n faţa mării.
În alte cuvinte, avem parte de optimismul nostru bun, de-acasă, atât de evitat de filme până de curând. Nu mă deranjează deloc că totul e din altă epocă, până şi televizorul hodorogit. Mai râdem la-njurături şi la unele clişee comice de film românesc (pe care, din câte-am văzut, străinii nu le gustă), dar rezultatul e mai degrabă înduioşător, deci pozitiv.
Şi, ca o-ncheiere, m-am gândit că o peliculă care reclamă realism (atât în gesturi, cât şi în dialoguri – e şi cazul nostru) se pune la cea mai grea încercare când intră lirismul, atât de necesar, în scenă. Aici îl interpretează mama, care-l ceartă glumeţ pe copil că a intrat încălţat şi îl cheamă din faţa televizorului, la masă. Seara, nici nu mai contează că e urât afară – din casă, nu se vede.

18. Movieblog » Vrei sa vezi “Lampa cu caciula”? - February 11, 2007

[…] la festivalul de la Montpellier poate fi vazut aici [via liternet] si descarcat de aici [via c.zorzini]. Filmul poate fi si cumparat de pe […]

19. cnc router - May 10, 2007

cnc router

cnc router

20. Macopedia » Lampa cu caciula » Macopedia - December 30, 2011

[…] Dublu nominalizat la Oscarurile pentru scurt metraj.nu l-am vazut- u can do it dk va duceti AICI pe blogu lu Catalin Zorzini. Filed in: DE FILME SI SERIALE,TV & CINEMA « […]


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: